This.

A fost greu sa ma acomodez cu prezenta ta in viata mea, in bucataria mea, in baia mea, in patul meu. Acum nici nu imi pot imagina cum ar fi sa nu ma mai pupi pe frunte si sa imi zici somn usor, sa ma ti in brate pana adorm, sa fii primul lucru ce il vad cand deschid ochii dimineata.

Ne obisnuim unii cu altii si poate ca e si asta nu doar iubirea e ceea ce ne face sa nu mai putem respira unul fara celalalt. Dar cand iti lipseste la cateva minute dupa ce tocmai te-a lasat la job, cand inca ii tremuri in brate cand te saruta, cand cuvintele “te iubesc” le spui intr-un an mai mult decat le-ai spus in 26 de ani, cand te pui in pat seara si singurul lucru pentru care te rogi e sa ramana langa tine pentru totdeauna, atunci clar nu e decat iubire.

Il privesc in ochi si parca a fost aici dintotdeauna, palmele noastre par sa fie facute unele pentru altele, tinandu-se strans de parca ar fi fost despartite pana acum si dupa revedere nu vor sa isi mai dea drumul, inimile noastre vorbesc in batai  ce ma fac sa cred ca pentru el am fost singura atata timp, ca pentru el a trebuit sa cunosc atatea persoane nepotrivite, ca lacrimile varsate pana acum au fost ca sa apara el sa le stearga de pe obrajii mei. Acum stiu pentru ce am asteptat atata, pentru a avea THIS…him.