E despre ea…

Daca ar fi sa am timp, spatiu si cuvinte destule as putea umple pagini intregi de blog vorbind despre ea…despre emotiile frumoase traite la nunta ei. Mi-au placut de cand ma stiu nuntile si de mica am fost obisnuita sa rezist dansand pana dimineata. Ajungeam de obicei dimineata rupta acasa si a doua zi nu mai eram buna de nimic dar acum, cum poate am fost mult prea implicata si prea mult ne doream cu totii sa iasa totul perfect la nunta ei, m-a apucat ora 7 si nu simteam deloc oboseala, doar picioarele mele ma urau probabil ca le-am tinut atatea ore pe tocuri.

Vedeam la televizor, in reviste, mirese ce aveau multe domnisoare de onoare asa dragute, cu rochii identice si mi se parea asa tare. Am mai avut ocazia sa fiu o data domnisoara la nunta unei colege, dar acum a fost altfel, pe langa ca purtam aceeasi rochie si acelasi buchet ca si celelalte fete, trebuia sa fiu acolo tot timpul cand ea avea nevoie de ceva. Nu pot sa zic ca m-a suprasolicitat :)) a fost o mireasa destul de calma.

Am mai fost la multe nunti frumoase dar a ei parca a fost deosebita, de la decorul superb, muzica ce ne-a incantat pana in zori, delicatesele de pe mese, ei in mijlocul ringului de dans tinandu-se de mana, cuprinsi de atata emotie ce nu aveau cum sa nu ti-o insufle si tie indiferent ca le erai ruda, coleg, prieten, vecin, simpla cunostinta.

Momente ca astea ai vrea sa le traiesti iar si iar, ai vrea sa dureze mai mult decat o zi, ai vrea sa ai puterea sa opresti timpul acolo sa te poti bucura mai mult. Dar din pacate te trezesti ca e iar sambata si e deja o saptamana de cand a trecut acea zi frumoasa si abia atunci realizezi cum a fost totul, pentru ca atunci a fost prea multa agitatie si emotie. Atunci iti dai seama ca ai uitat sa iti pui cordonul pe talie la rochie, ca ai uitat sa iti pui pernutele pe talpile pantofilor, ca ai pus din greseala in geanta rujul gresit cu o alta nuanta decat era machiajul :)). Dar ce conteaza astea cand totul a iesit atat de perfect in rest si cand ea a fost asa superba si atat de fericita. Restul sunt doar detalii…

Cum ai putea sa vorbesti despre nunta celei ce te cunoaste de cand a deschis pentru prima data ochisorii ei mari si negrii, cu care ai dormit in pat de cand avea doar cativa anisori, cea care nu stii cand a crescut si a devenit acum o doamna…Cuvintele nu isi au rostul de data asta. Totul a fost perfect pentru ca e vorba de EA…surioara mea.