Wedding diary-1

Pana acum cateva luni nu aveam eu niciun stres, niciun gand si cu atat mai mult nu ma gandeam deloc ca intr-o zi va venii si momentul sa ma marit. Am vazut mai de aproape organizarea unei nunti, stresul prin care trec mirii si asta datorita faptului ca mireasa a fost sora mea. Acum a venit si randul meu. Poate din cauza ca data nuntii nu e atat de aproape, nu pot spune ca sunt stresata sau ca ma agit prea mult. Oricum, lucrurile esentiale trebuie stabilite din timp, asa ca astazi o sa va prezint prima mea pereche de nasi: Sorina si Silviu. Pe ceilalti nasi o sa ii cunoasteti intr-o alta postare, daca o sa imi urmariti in continuare blogul.

Nasa mea e fata din primul rand al clasei de seminar, venita de la cel mai bun liceu din Arad, cu care abia am schimbat cateva cuvinte in primul an de facultate, care a ajuns sa imi fie o prietena foarte draga de atatia ani, impotriva distantei, care a dus-o acum departe. Cine e nasul? Cel mai familist, cel mai glumet, cel mai sufletist, cel mai credincios, cel care imi spunea de fiecare data cand ii povesteam ca imi place vre-un baiat ca el imi va fi nas. Noi glumeam mult cu chestia asta si sincer sa va spun chiar si asa am avut ceva emotii cand i-am intrebat daca ar vrea sa ne fie parinti spirituali. M-au surprins intr-un mod atat de placut incat imi pare rau ca m-am stresat atata pana am dat send la mesajul de pe facebook :)). Au spus da foarte incantati si fericiti ca ne vor avea ca fini.

Asa ca uite-i la noi in Timisoara, pentru putin timp din pacate dar plini de sfaturi pentru noi. Ii asteptam cu nerabdare sa revina in Romania sa continuam planurile pentru nunta.

Cam atat pentru inceput drag jurnal al nuntii mele.