Poveste de Craciun

Ningea cu fulgi mari si focul ardea in soba, eram copil pe atunci in acesta familie in care ii multumesc zilnic lui Dumnezeu ca m-am nascut. Stateam tot timpul ascunsa in camera mea prefacandu-ma ca dorm in asteptarea lui Mos Craciun. Ma bucuram tot timpul de tot felul de jucarii si dulciuri si de maretul brad al carui varf se oprea exact in tavan. Simt si acum emotia ce ma cuprindea la vederea cadourilor. Crescand, impodobeam in fiecare an cu tata si surioara mea bradul in Ajun, asteptand apoi cadourile sub brad. Ma bucuram de orice haina sau cercei primiti. Anii au trecut, am plecat la facultate, dar Craciunul il petreceam tot in familie. De data asta eram si eu Mos Craciun pentru familia mea, atat cat imi permitea bursa.

Am ajuns la varsta la care Craciunul nu mai e despre cadouri in mod special, e despre familia ce o am aproape si despre iubire. Nu spun ca acum nu mai primesc cadouri, sunt poate chiar mai rasfatata ca inainte, dar nu mai pun pret atata pe asta ci mai mult pe frumusetea zilei de Craciun care pentru mine reprezinta sarbatoarea familiei. Nu avem nevoie de lucruri scumpe in viata sa ne simtim fericiti si iubiti, faptul ca ne trezim in ziua Sfanta si vedem familia langa noi e cel mai de pret cadou pe care il avem. Spunandu-le zilnic cat de mult ii iubim si cat inseamna pentru noi si bucurandu-ne de fiecare clipa alaturi de ei vom simtii ce oameni fericiti suntem si cat e usor e sa fii fericit.

Dupa ce am mai crescut ma rugam in fiecare an lui Dumnezeu sa umple golul din sufletul meu, sa il intalnesc pe cel pe care il asteptam de 20 si ceva de ani pentru a-mi fi alaturi pentru tot restul vietii. Stiam ca el exista undeva acolo si ca daca inca nu l-am intalnit inseamna ca asa a trebuit sa fie ca sa il pot iubii mai mult cand ne vom gasi unul pe altul. Era ca un fel de dorinta de Craciun in care credeam maxim. Asa se face ca anul trecut mi-am primit cadoul mult dorit si anul acesta am putut sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-am tinut logodnicul in brate langa brad, ascultand colindatorii alaturi de frumoasa mea familie.

Mi-as dori sa fie Craciun tot anul ca oamenii sa fie mai buni unii cu altii, sa existe mai multa iubire si mai multi oameni zambitori, mai multa compasiune si intelegere. Pretuiti mai mult frumusetea lucrurilor simple si daruiti iubire.

Pupici, A.

Photo credit: Gherghiceanu Flavius