Ce am facut la Poarta Sarutului din Targu Jiu

Anii de facultate, spre deosebire de anii de liceu, mi-au adus mai multi prieteni decat ma asteptam. Printre ei se numara si Mihaela, colega mea de la Informatica, cea din vina careia sunt obsedata sa ma dau cu tus la ochi, cea care m-a facut sa iubesc melodia Enjoy the ride de la Morcheeba, cea care tot timpul ma facea sa fiu mai optimista, cea cu care desi am rupt legatura 3 ani de zile, am reusit sa reluam legatura intr-o zi ca si cand prietenia noastra nu ar fi luat o pauza niciodata. Anturajele diferite, joburile diferite, ne-au indepartat, dar cum spunem noi, Dumnezeu ne-a adus impreuna din nou prietenia. Mult mai mature, cu alte idei despre viata, alte principii, stim acum ca daca nu ne vedem zilnic, oricum suntem acolo una pentru cealalta la orice ora din zi sau noapte.

Mihaela imi citeste blogul si am simtit ca nu pot face o simpla postare despre Targu Jiu fara sa vorbesc putin si despre ea. Am si acum in minte cat de frumos mi-a ridicat moralul cand aveam momente de pauza in ceea ce priveste blogul si cum mi-a spus ca postarile mele ii aduc o bucurie atunci cand le citeste. Au insemnat mult pentru mine cuvintele ei, la fel cum inseamna mesajele frumoase ce le primesc si de la voi (va multumesc pe aceasta cale).

Ce vant m-a trimis la Targu Jiu?

Cum anul trecut Mihaela mi-a fost alaturi in cea mai frumoasa zi din viata mea si mai mult m-a ajutat sa imbrac rochia de mireasa, am pornit la drum de acesta data spre nunta si botezul micutului ei ingeras, la Targu Jiu. M-am bucurat mult ca nu a facut nunta in Timisoara, pentru ca a fost o ocazie foarte buna pentru mine sa vad un oras nou. Am mers cu o zi inainte special pentru a avea timp de vizitat. Vremea nu a tinut foarte mult cu mine, in ceea ce priveste pozele mai ales, a fost destul de innorat, chiar a si plouat sambata. Sper totusi ca am prins niste cadre dragute in ciuda vremii.

Turist in Targu Jiu

Oras linistit, deloc aglomerat, cum ar spune tatal Mihaelei “un fel de cartier al Timisoarei” :)). A fost putin sub asteptarile mele, daca e sa fiu sincera si e genul de oras pe care il poti vedea lejer in cateva ore, nu ai nevoie de zile.

Noi am fost cazati la Pensiunea Golden, care e foarte aproape de tot. Camere spatioase, noi am avut chiar cu balcon, baie foarte curata cu dus, televizor, un dulap destul de mare, singura problema pentru mine a fost lipsa unei prize din baie sau de langa baie, pentru ca mi-a fost destul de greu sa imi odulez parul fara oglinda :)). In rest e foarte ok, e liniste in zona, are chiar si o bucatarie, living si o terasa exterioara.

Prima noastra oprire a fost evident Poarta Sarutului, considerata cel mai romantic element din tara noastra. E locul unde se intalnesc mii de cupluri pentru a-si jura iubire, pentru pozele de nunta, pentru a se saruta sub Poarta ca cica aduce noroc in relatie. Mi se parea putin penibil sa stau la rand sa ma sarut cu Flavi acolo in timp ce lumea astepta sa faca acelasi lucru pentru a avea o poza cat mai buna de facebook sau insta.  Cupluri de toate varstele stateau la coada pentru un sarut si o poza sub Poarta, nu doar tineri. Asa ca ce-am facut noi la Poarta Sarutului? Doar cateva poze, pupicii au fost doar in lateral departe de telefoanele turistilor.

Securitatea era maxima in zona, nu era permis sa atingi sculptura. Poarta se afla aplasata chiar la intrarea in parcul orasului. Are forma unui arc de triumf pentru ca simbolizeaza triumful vietii asupra mortii. Cu toate ca lumea se gandeste doar la iubire cand vine vorba de Poarta Sarutului, monumentul alaturi de Masa Tacerii si Coloana Infinitului, au fost sculptate de Constantin Brancusi pentru a aduce un omagiu celor cazuti la datorie in urma Primului Razboi Mondial.

Continuand plimbarea prin parc, in timp ce ne ploua marunt, am ajuns si la Masa Tacerii. Instinctul ma impingea sa ma asez pe unul din scaunele asezate sub forma de clepsidra ce inconjurau masa, dar privirea aspra a politistului ce pazea monumentul imi spunea clar ca ma asteapta o mare amenda daca voi face asta. Asa ca si eu, ca si multi alti turisti am admirat fara sa ating si am facut cateva poze asa din lateral pentru a prinde frumusetea monumentului. Tin sa fiu de acord cu presedintele Iohannis care s-a asezat pe unul din scaune fara a fi amendat si care a precizat faptul ca Brancusi ar fi expus acest monument intr-un muzeu nu intr-un parc public daca ar fi vrut ca nimeni sa nu atinga masa si scaunele. Masa are 12 scaune, amintind de numarul apostolilor. Masa este un simbol al reunirii familiei si al meditatiei.

Ajungem in cele din urma si la ultimul mare simbol al orasului, Coloana Infinitului. Aceasta din urma mi-a placut cel mai mult, fiind o expresie a aspiratiei lui Constantin Brancusi catre Dumnezeu. Coloana capteaza energiile terestre pe care le emite in exterior. Energia cea mai benefica este emisa noaptea pe luna plina sau luna noua. Coloana este de asemenea foarte bine pazita, pentru ca tinerii au avut prosteasca idee de a-si scrijelii numele pe sculptura. Dupa cum probabil se observa si in poza de mai jos, mirii vin des aici pentru poze.

Cam asta a fost cu vizitatul, celor mai turistice locuri. Am fost si la mall evident :)), dar dezamagire, putine magazine, probabil ca sunt eu obisnuita cu cele din Timisoara si de asta figurile astea pe mine :)). Centrul e frumusel, nimic special. Pentru fanii Starbucks luati-va gandul, nu exista in Tg. Jiu, dar am baut o cafea foarte buna de la Zvon Cafe. Nu exista nici Mc Donalds, dar au KFC  :D.

Mireasa e prietena mea

Iti dai seama ca despre mireasa am doar cuvinte de lauda. Extrem de emotionata, dar foarte frumoasa. Stiam ca va fi asa, doar impreuna am ales rochia. Acum dupa ce am vazut emotiile ei mi-am dat seama ca eu chiar am fost foarte zen la nunta mea :)). Dansul mirilor a fost superb si Andrei a dansat mega profi, chiar nu parea ca are emotii. Desi ei ii era teama ca nu va iesi perfect, chiar a fost foarte frumos si emotionant sa ii vad dansand pe melodia Vals, cantata de Feli si Smiley.

Let’s party at Rebecca Events

Dupa slujba de crestinare a micutului David si dupa frumoasa cununie religioasa a prietenilor mei Mihaela si Andrei, ajungem si la sala de evenimente Rebecca. Un restaurant foarte cochet, langa mall-ul din oras, foarte elegant, a fost locul unde ne-am distrat toata noaptea. Sala a aratat super dragut, pe mov si alb, iar masa mirilor avea un adorabil ursulet din flori. Servirea a fost impecabila si meniul delicios. Am totusi o nelamurire, de ce se mananca in Oltenia sarmalele cu racituri?! A fost dilema serii :)).

Chiar daca nu sunt cu horele oltenesti, ii multumesc unei domnisoare super dragute de la masa mea, care s-a oferit sa ma invete pasii. Am facut si eu fata unei hore de 25 de minute :)). Am dansat si banatene, niste blouzuri si evident putin Despacito.

Momentul cu ursitoarele a fost unul dintre cele mai reusite din cate am vazut pana acum. Prezenta lui Mickey Mouse a fost cireasa de pe tort, evident. Tortul micutului David a avut forma ursuletului ce se afla si pe masa mirilor, iar tortul mirilor a fost alb cu trandafiri mov.

Outfit: rochie albastra – Orsay ,rochie neagra lunga – custom-made, sandale – epantofi.ro, cercei statement – Meli Melo

Photo credit: Gherghiceanu Flavius

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *