În noiembrie mă gasești în Anglia

Oricât de mult fug eu de țara asta din cauza vremii ce mi se pare maxim de deprimantă și a fricii mele legate de atentatele ce au semănat groază în întreaga Europă, fac cum fac și de 3 ani încoace, în luna noiembrie sunt în Anglia. Asta se datorează în mare parte celor care de un an mi-au devenit nași, dincolo de o frumoasă prietenie ce a durat în ciuda distanței dintre noi. Și când omul îți e drag, ți-e dor. Și când ți-e dor, mergi să îl vezi. Asta am făcut și eu și am avut parte de 3 zile superbe cu amintiri atât de dragi și frumoase. Eu nu aveam niciun plan, voiam doar să îi văd și să stăm până târziu în noapte să povestim, să râdem. Și uite ce s-a întâmplat de fapt în cele 3 zile:

Ne-au invadat maimuțele în Woburn Safari Park

Experiența la Safari Park a fost genială, oricât aș încerca să povestesc mai bine, momentele în sine în care vezi animalele plimbându-se libere în jurul mașinii tale sunt de trăit măcar o dată în viață. Chiar dacă ai ocazia să fii atât de aproape de animale, nu ai voie să ieși din mașină sau să deschizi geamul, un lucru perfect normal pentru protecția ta. Noi am trișat puțin cu deschisul geamului. Am văzut urși, lupi, tigri, lei, maimuțe, antilope, girafe, pinguini, zebre, rinoceri, foci, nici nu mi le amintesc pe toate la cât de multe erau. Leii nu se apropiau deloc de mașină, din contră dormeau foart bine în timp ce noi încercam să le facem câteva poze prin geam.

Surpriza parcului au fost maimuțele. Au fost atât de amuzante încât nu ne mai puteam oprii din râs. Săreau peste tot pe mașina noastră, au ajuns chiar să tragă de ușă. Noi am avut noroc că în afară de multe urme nu ne-au lezat mașina spre deosebire de alți turiști pe care i-au lăsat fără antenă. Am scăpat greu de ele, trebuie să recunosc pentru că prima maimuțică și-a adus întreaga familie pe capota mașinii noastre.

Nu ai cum să te rătăcești în parc pentru că la intrare primești o hartă cu întregul traseu, inclusiv cel pe care te poți plimba pe jos. Vremea mohorâtă ne-a grăbit pașii pe traseul pietonal, dar sunt sigură că primăvara e o adevărată relaxare să te plimbi printre animale.

Cambridge mi-a deschis dorința să fiu iar studentă

Plimbarea prin orașul facultăților m-a făcut să îmi fie dor și având norocul să văd absolvirea unei promoții chiar în ziua în care am vizitat, m-a dus cu gândul departe. Cambridge este un oraș modern cu construcții arhitecturale superbe. Nu cred că există cineva să nu fi auzit de universitatea Cambridge, fiind una dintre cele mai cunoscute din lume.

Pe străzi era nebunie, e un oraș foarte animat și prin de culoare. Am explorat cât de mult ne-a permis timpul, pentru că timpul zboară într-un oraș nou, dar am văzut în mare cam cât ne-am propus.

Pentru o escapadă ca a noastră de câteva ore, îți pot recomanda câteva obiective importante:

• King’s College: cea mai veche fundație regală, fondată în 1441.
• Podul matematic: numit așa deoarece a fost construit fără cuie, bazându-se pe forță asupra unui calcul meticulos.
• Biserica St.Mary the Great: biserică dar în același timp și facultate teologică.
• Colegiul Peterhouse: cel mai vechi colegiu din Cambridge, dar și cel mai mic.
• Colegiul Trinity: creat prin fuziunea mai multor colegii mai vechi, având cea mai mare curte din Cambridge.

Pentru a ne odihni puțin, la plecare am savurat un gingerbread latte la Costa Coffee, unde merg de fiecare dată când am ocazia. Cafeaua lor e genială și sper să deschidă cândva și în Timișoara. Am vizitat și câteva magazine de suveniruri și trebuie să știi că prețurile sunt destul de piperate.

Ceea ce eu nu am făcut din cauza timpului scurt și a vremii este o plimbare cu barca pe râul Cam, o adevărată experiență, râul trecând prin mijlocul orașului, oferind peisaje superbe.

La pas prin Northampton

Northampton nu este un orășel foarte turistic, dar are o alură medievală ce te îndeamnă să îți dorești să îl explorezi. Este cunoscut în Marea Britanie ca un oraș piață.

Prima oară am intrat într-o biserica All Saints’ Church ce m-a șocat maxim pentru că avea în lateral cumva, dar făcând parte din biserică, un bar. Destul de ciudat să vezi așa ceva.

Am dat o tură evident și prin mall, chiar dacă nu am cumpărat mare lucru și apoi am intrat în câteva magazine cu decorațiuni de Crăciun. Aveau prețuri surprinzător de mici, dar nu puteam supraîncărca bagajul din păcate.

Cum am devenit o mare iubitoare a cafenelelor în ultima perioadă, mi se par super instagramabile, nașii au propus să mergem la Caffe Nero. Nici că puteau face o alegere mai bună. Am savurat o delicioasă ciocolată caldă într-o atmosferă și un decor în care timpul parcă zboară. Cred că mi-aș putea petrece acolo o zi întreagă. Ai tot ce vrei: cafea bună, ciocolată caldă, prăjiturele, cărți, ziare, cele mai comode canapele.

Prima oară la un Restaurant chinezesc

Trebuia să merg în Northampton să pot mânca la chinezesc?! Vreau să fac asta de mult timp, dar nu am idee ce m-a oprit. Poate că asociam chinezescul cu friptura de câine :)) sau poate că mă gândeam că nu o să agreez mâncarea și voi pleca flămândă acasă, chiar nu am idee. Dar noroc cu nașa mea simpatică ce a insistat să mâncăm la Oriental Garden Restaurant Northampton. Știi cum eram? Ca un copil care merge prima oară la Zoo :)). Întorceam capul în continuu, făceam poze la tot, da absolut tot, am furat până și o piatră din baie ce mirosea mega bine :)) să am ceva amintire ca prima oară la chinezesc. (să nu faci ca mine!)

Ce am mâncat? Un platou cu multe chestii pentru a putea gusta din mai multe specialități. Chiar dacă nu mai făcusem asta am reușit să mananc orez cu bețișoarele chinezești. M-a surprins armonia de culori și arome din farfurie și plăcut surprinsă m-am ridicat de la masă sătulă și dornică să mai încerc și alte specialități chinezești, de această dată în România.

Intrarea secretă la Castle Ashby Gardens

În ultima noastră zi în Anglia am încercat să vedem Grădinile Castelului Ashby. Spun încercat pentru că am reușit cu greu să găsim intrarea, fiind practic singurii vizitatori în acea zi. Nu am avut nici măcar pe cine întreba atât de pustiu era locul. Încercându-ne norocul printr-o zonă privată, o doamnă nu foarte amabilă ne-a întors din drum sugerându-ne același drum pe care l-am încercat cam jumătate de oră până să ajungem aici. Am reușit în cele din urmă să găsim intrarea, destul de ascunsă.

Am înțeles că de obicei se plătește intrare, dar după cum îți povesteam noi nu aveam cui fiind doar noi prin zonă.

Grădinile sunt foarte frumoase și îngrijite și cu siguranță vara sunt foarte pozabile :)). Plimbarea a fost foarte relaxantă și liniștea genială. Asta până când vizitând un cimitir foarte vechi, au început să bată clopotele bisericuței din interiorul lui. Destul de spooky momentul.

E destul de greu să redai într-o postare și câteva poze pe blog experiențele frumoase în locuri noi și cu oameni dragi, dar măcar am încercat. Și acum urmează mulțumirile ca la Oscar :)), în primul rând nașilor că mi-au dat ocazia să cunosc atâtea locuri frumoase și în al doilea rând lui Flavius că a avut răbdare să îmi facă atât de multe poze, ca la final să îmi placă și mie câteva :)).