Bari: jurnal de călătorie

Printre primele lucruri pe c le-am aflat despre Bari este că pe hartă, se situează chiar la “călcâiul cizmei”. Reprezintă una dintre cele mai sărace zone ale Italiei, facând parte din regiunea Puglia. Orașul se află pe coasta Adriaticii, fiind capitala regiunii italiene Apulia. Ca să îți faci o idee cam cât e de mare Bari, în 2004 avea o populație de 328.458 locuitori, deci peste Timișoara.


De ce un city break în ianuarie, în Bari?

Aici cred că a lucrat puțin destinul. Îmi doream de ceva timp să văd Alberobello și anul trecut am ratat o super ofertă de care încă îmi pare rău. Anul acesta facebook mi-a dat un impuls, publicând zilnic ceva oferte de bilete la Wizz-Air în Bari. Oferta era pentru luna ianuarie. Având în vedere că revelionul l-am petrecut ca pensionarii, jucând remi, meritam un city break. Chiar dacă luna ianuarie nu ne-a permis să facem plajă, am avut parte de temperaturi între 12-15 pe timp de zi, am luat biletele de avion la un preț foarte mic(32 euro dus-întors) și nici măcar cazarea nu a fost foarte scumpă(350 lei/cuplu).

Cum am ales cazarea?

Eu sunt fan booking și am ajuns să am și un anumit discount în momentul de față. Am căutat ceva aproape de centru, să nu dăm bani pe taxi, dar și aproape de gară pentru excursiile ce le aveam planificate. Am rezervat un apartament cu 2 camere, deoarece am mers cu niște prieteni și am vrut să avem și o bucătărie pentru mic-dejun.

Ne-am cazat la Apartament City Central Station, amplasat la 8 minute de mers pe jos de gară și la 10 minute de centru. O zonă deși centrală, foarte ok din punctul de vedere al gălagiei pe timp de noapte. Persoana de contact înțelege cât de cât engleză și a fost foarte ok. Pentru noi nu a fost o problemă să așteptăm la check-in pentru că am avut zborul destul de târziu seara, iar la check-out ne-a ajutat să depozităm bagajele până după-masa.

De ce să te cazezi aici:

  • pentru zona centrală
  • pentru că ai un view mega fain de pe terasa apartamentului
  • pentru comfortul oferit: patul mega comod, 2 tv, frigider, aparat de cafea, aragaz, feon, prosoape, ceai, cafea
  • pentru raportul calitate-preț

Puncte minus la cazare:

  • wireless foarte prost
  • ușa de la una din camere nu se putea închide
  • nu exista niciun magazin gen non-stop în zonă

Prima zi: seara în Bari

Prima noastră zi în Bari a fost de fapt o seară de vineri, pentru că am ajuns pe la 7 după ce am pierdut jumătate de oră într-o gară pustie, locul perfect pentru a face un film horror. După o rapidă acomodare prin apartament, am hotărât să plecăm în căutarea unui loc unde puteam mânca. Destul de greu să găsim ceva la ora 8, cu burțile goale, într-un oraș necunoscut unde doar google maps ne mai putea salva.

Am mâncat în cele din urmă la Mozzarella e Basilico, o pizzerie foarte populară, spun asta în urma celor 15 minute în care am așteptat pentru a se elibera o masă. Am mâncat cu toții pizza, fiecare în funcție de cât de multă italiană știa pentru a descifra ingredientele. Nicio traducere în engleză în meniu, nicio șansă de a ne înțelege în engleză cu chelnerița. Pizza a fost delicioasă, nu foarte scumpă, doar timpul de așteptare a fost destul de mare, mai ales pentru noi care nu mâncasem de ore bune.

Cu stomacul fericit am hotărât să facem o plimbare de explorare a orașului noaptea. Eu nu am fost asa încântată de asta pentru că am citit că în urmă cu câțiva ani noaptea nu era cel mai sigur să cutreieri străzile orașului. Ei își doreau să vadă marea în seara aia, dar nu au reușit pentru că era destul de noapte, bateria la telefoane nu ne mai ținea și am vrut să ajungem ok înapoi la cazare.

După ocolișuri geniale, fiecare cu gps-ul lui, am reușit să ajungem la apartament. Nu puteam dormi fără să facem planul pentru a doua zi. Știam că niciunul nu iubește trezitul de dimineață, dar aveam multe de vizitat așa că am stabilit ora de trezire: 7.

A doua zi: Polignano a Mare și Monopoli

La ora 7 am fost cu toții în picioare. Am băut rapid o cafea, de care s-a ocupat Flavius și am fugit la Mc Donalds să luăm micul dejun, pentru că eram pe fugă să prindem trenul spre Polignano.

Distracție maximă în gară atunci când nimeni nu vorbește engleză, nu știi de unde să iei bilet, dar știi ca trenul tău pleacă în 20 de minute. Reușim să luăm bilete, dar oare care e trenul? Aceeași problemă pe peron, nimeni nu înțelege engleza. Încercând să aflăm dacă urcăm în trenul bun, întrebăm niște fete ( eram siguri că o să ne înțelegem cu ele), dar ce să vezi erau surdo-mute. În gălăgia pe care o făceam agitați că nu eram siguri dacă urcăm în trenul spre Polignano, o bătrănică ne strigă pe românește. Ea era deja în tren, mergea în aceeași direcție, a fost salvarea noastră.

evident că micul-dejun l-am luat în tren

Am uitat să îți spun că biletul până la Polignano ne-a costat 2,5 euro de persoană. Drumul nu a fost lung, apoximativ 30 de minute. Nu a fost greu să știm când să coborâm pentru că în fiecare gară era scris destul de mare numele stației.

Polignano a Mare

Aș putea să locuiesc o viață acolo, aș putea să fac un film cu superbele străzi înguste din Polignano, aș putea să stau ore în șir să privesc marea Adriatică din cel mai frumos loc ce redă o panoramă perfectă, aș putea să…

Polignano e genul de oraș de care te îndrăgostești la prima vedere. E locul unde romantismul e la el acasă. Eram fascinați la fiecare pas de câte ceva. Mi-aș fi dorit să pot petrece mult mai mult timp acolo, e superb. Acolo în orașul alb de unde la orice colț te aștepți să vezi marea, s-a născut unul dintre cei mai mari cântăreți italieni Domenico Modugno (Nel blu dipinto di blu).

  1. Piazzale Marco Polo

Primul loc în care am ajuns, recunosc căutând o cafenea, pentru că era încă devreme, abia ora 9, a fost Piazzale Marco Polo. E o faleză lungă din capătul căreia poți admira Scoglio dell’Eremita (Stânca Pustnicului), o insulă ce numără mii de legende. Se spune că o persoană misteriosă s-ar fi retras pe stăncă pentru meditație

2. Golful cu plaja Cala Porto

Dacă este un loc pe care îl pot numi preferat sau pe care ți-aș recomanda să nu îl ratezi în Polignano atunci acesta ar fi cu siguranță golful cu plaja numită Cala Porto sau Monachile Lama. Plaja este una dintre cele mai populare pe timp de vară și una dintre cele mai fotografiate indiferent de anotimp. Culoarea deosebită a apei îmi amintea de frumoasa Grecie. Aici nu se ajunge foarte greu, traversezi Ponte Lama Monachile și apoi cobori multe, multe trepte și vei vedea cum realitatea bate orice poză ce ai vazut-o înainte să ajungi acolo.

Noi am putut face multe poze pentru că nu era foarte aglomerat. Ne-am udat puțin și încălțămintea bucurându-ne de apa mării. Simțeam în acele momente o gelozie nespusă pe oamenii ce locuiau în aceast colț de rai al Pământului, supranumit Perla Adriaticii.

3. Puncte panoramice

Există multe locuri de unde poți avea o panoramă perfectă asupra mării și a orașului. Nu le rata pentru nimic ce crezi că ar putea fi mai frumos. Noi am fost pe 3 balcoane cu niște vederi de te lasă fără cuvinte. În momentele alea nu mai simțeam nici măcar dorința să fac poze, doar să stau să simt briza și să aud sunetul valurilor ce se sparg de stânci.

4. Statuia Domenico Modugno

Nu puteam rata să fac o poză cu statuia din bronz, simbolul orașului. Era coadă la poza să știi, asta înseamnă ceva :D. Am continuat să coborăm, prin spatele statuii, pe niște scări care duc pe un platou de stânci, de unde vezi marea, grotele, balcoanele și superba plajă despre care am povestit mai sus. Am încercat să nu stăm foarte mult nici aici, deși sunt sigură că e locul perfect pentru a vedea un apus ca în filme, dar timpul nu avea răbdare cu noi așa că trebuia să ne grăbim să vedem cât mai multe.

5. Caffe Serafini

Nu ai cum să pleci din Polignano fără să bei Cafeaua Speciale, originală, inventată de ei. Noi am găsit cea mai drăguță cafenea și nu regret că nu am stat la terasă chiar dacă cele 14 grade de afară ne permiteau. Interiorul alb era decorat genial. Cafeaua a fost foarte bună, chiar dacă nu eram obișnuiți cu gustul, pentru că conținea și alcool.

6. Orașul istoric

Centru istoric al orașului este una dintre cele mai turistice atracții din Polignano. De aici intri într-un labirint cu străduțe înguste ce îți conduc pașii spre mare. Având în vedere că noi am fost în ianuarie zona nu era foarte aglomerată.

Singura noastră dezamăgire din Polignano a fost că nu am găsit nimic deschis să mâncăm. Deși citisem câte ceva despre pauza lor de masă de câteva ore la prânz, nu credeam că e chiar așa grav.

Planul nostru era să luăm un autobus din Polignano până în Alberobello, dar planul a eșuat. Programul ce l-am găsit noi pe internet nu se potrivea deloc cu realitatea. Am fugit dintr-o parte în alta să aflăm unde e stația, de unde luăm biletele, dar niște localnici mai habarniști nu am văzut vreodată. Fiecare ne spunea total altceva. În cele din urmă am dat peste un băiat foarte ok, care vorbea engleză și ne-a spulberat orice speranță că vom mai ajunge în ziua aia la Alberobello. Ne-a spus că autobusele circulă foarte haotic și pratic la ora aceea (15) nu mai găseam niciun bus. Dezamăgiți, nervoși și triști în același timp, ne-am hotărît într-o fracțiune de secundă să fugim la gară să mergem să vizităm Monopoli, chiar dacă nu se afla pe lista noastră de obiective.

Monopoli

Cea mai distractivă amintire e cea din gară când trenul sosea și noi nu reușeam să luăm bilete. Italienii au niște automate de unde îți cumperi singur bilet și îl compostezi în gară. Am fost în stare să oprim un tren în gară, apasănd insistent pe butonul de la ușă, pentru a nu o lăsa să se închidă, pentru că noi nu puteam lua ultimul bilet, trei reușisem. Am avut noroc cu un controlor extrem de amabil ce ne-a dat el un bilet să poată pleca trenul :))). Cred că am făcut maxim 5 minute pănă în Monopoli.

Am dat peste un orășel atât de colorat și plin de viață, pe care mi-ar fi părut rău să nu îl vizitez. Dacă stau bine să mă gândesc nici nu știam că există, credeam că e doar un joc. Un alt labirint de străduțe te duce cu gândul departe și te obligă să nu lași aparatul foto din mână. Faleza te duce la bărcuțele albastre, aliniate parcă pentru o fotografie. Nu am avut nevoie de mai mult de 3 ore pentru a explora frumosul orășel.

Am vrut să mâncăm la Cafe Venezia, un loc foarte recomandat de toată lumea în online, dar era închis. Nici aici nu am avut nicio șansă să mâncăm ceva așa că ziua aia ne-am hrănit doar cu amintiri și peisaje frumoase.

Am ajuns seara extrem de obosiți înapoi în Bari unde în cele din urmă am reușit să mâncăm ceva. Mare bătaie de cap și în Bari, pentru că era sâmbătă seara și totul era rezervat. Nu am mai rezistat și mi-am cumpărat cei mai delicioși cartofi prăjiți de la un fast food plin ochi, asta m-a determinat să cred că se vinde ceva foarte bun. Apoi am mâncat un desert pe cât de mic pe atât de scump la Restaurant Atipico Bari.

Noaptea a fost una destul de lungă, după o plimbare, ajunși acasă deși aproape leșinați ne-am distrat butonând telecomanda televizorului. Cum să existe un canal tv ce transmite un priveghi? Really??!

A treia zi: Alberobello

Duminica nu circulă trenul spre Alberobello așa că am luat autobusul. O adevărată aventură și până să găsim stația. Drumul a durat 2 ore jumătate și pentru cunoscători soșeaua era ca Arad-Șiria. Prețul biletului a fost 8 euro dus-întors de persoană.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în Alberobello a fost să mergem să mâncăm. Nu puteam risca să pățim ca în ziua precedentă. Am mâncat la L’Altro Caffe orecchiette cu sos pesto. Este specialitatea lor și trebuie să le încerci.

Orașul este recunoscut pentru căsuțele de trulli, albe și cu acoperiș în formă de con. Trebuie neapărat să ajungi în Rione Monte, zona turistică plină de astfel de căsuțe și de suveniruri. Sunt aproximativ 100 de căsuțe.

Multe căsuțe își deschid ușile pentru turiști pentru a le putea vizita interiorul. Tot ce îți pot recomanda să faci aici este să te bucuri de tot ce este în jurul tău și neapărat să cauți ușa pe care scrie vedere panoramică, să urci scările și să privești cel mai frumos apus acolo la înălțime printre casele de trulli.

Ultima zi: Bari

Pentru că aveam zbor abia după-masa am putut să explorăm și orașul Bari. O zi este mult peste suficient să aloci pentru a-l vizita. Nu are obiective turistice wow dar este frumos din alte puncte de vedere.

Lungomare este zona de promenadă asemănată cu cea din Nisa. Este o zona superbă pentru plimbări chiar și în ianuarie când briza te învăluie din toate direcțiile.

CorsoVittorio Emanuele II este bulevardul principal ce separă orașul vechi de zona comercială, o parte foarte aglomerată chiar și noaptea.

Via Sparano este stradă cu magazine de fițe gen: Luis Vuitton, Gucci, Prada.

Portul vechi seamănă cu Monopoli, din cauza bărcuțelor predominat albastre, e foarte instagramabil.

Barivechhia este orașul vechi din Bari, atracția principală a orașului. Acum nu mai e un loc atât de periculos, rata criminalității fiind din ce în ce mai scăzută. Mi-a plăcut super mult să mă plimb pe străduțele înguste unde mirosea a balsam de rufe și unde oamenii uită să închidă ușa la case, trăgând doar o perdeluță.

Important de știut înainte să mergi în Bari

  • Restaurantele și magazinele sunt închise de la ora 13 până la 16 teoretic, dar practic noi nu am găsit deschis nici la 17.
  • Lumea nu prea știe să vorbească limba engleză.
  • Mare atenție când traversezi strada, chiar și pe zebră, pentru că niciun șofer nu îți va acorda prioritate.
  • Poți plăti cu cardul aproape în orice loc.
  • La orice restaurant sau cafenea ți se va adăuga bacșiș pentru chelner pe nota de plată.
  • Cu greu găsești o toaletă publică.

Recomandările mele:

  • Să mănânci oreccchiette, niște paste foarte bune specifice lor.
  • Să nu mergi în Bari fără să vizitezi și alte orașe învecinate.
  • Să mănânci înghețată, parcă are alt gust în Italia :)).
  • Să mănânci pizza și focaccia.

Pe cât de frumos a fost acest city break, pe atât de obositor, pentru că am mers destul de mult pe jos. Bucuria momentelor nu ar fi fost așa frumoasă dacă nu i-aș fi avut cu mine pe Flavius, Lari și Zico. A fost pentru prima oară când am calătorit cu un alt cuplu și a fost o experiență ce mi-ar plăcea să o repet.

Până la o următoare călătorie te las pe acordurile superbei melodii: Volareeee oooo, cantareeeee oooooo………..

Photo credit: Gherghiceanu Flavius

14 comments Add yours
  1. Luna ianuarie este cea mai ieftină, dar poți avea surprize mai puțin plăcute chiar și într-un city-break. Din cei spui tu, se pare că în Bari toată lumea respectă siesta și orașul cam “moare” la prânz.

  2. Tare mult imi doresc sa vizitezi tocul cizmei si sa ma cazez intr-o casuta trulli. Foarte frumos si util articolul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *